Rezumat: O vulpe isteață, care fusese în căutare de hrană toată noaptea fără succes, ajunge să fie pe marginea drumului, aproape moartă de foame. În acel moment, trece un om cu un car plin de pește. Vulpea, văzând această bogăție de hrană, se întinde pe mijlocul drumului și se preface că e moartă. Omul, gândindu-se că ar putea folosi blana vulpii pentru soția sa, o aruncă în carul cu pește. Vulpea, profitând de ocazie, începe să arunce pește din car și, când consideră că e momentul potrivit, sare și ea în car, începând să se hrănească. Însă, pe neașteptate, apare un urs pe drum, dorind și el să mănânce din peștele găsit. Vulpea refuză să împartă hrana cu ursul și îl sfătuiește să meargă la lac, să-și bage coada în apă și să aștepte până dimineața, când să tragă tare, promițându-i că va prinde și mai mult pește decât are ea. Ursul, grăbit, se duce la lac și bagă întreaga coadă în apă. Noaptea se întețise înghețul și coada ursului se prinde în gheață. În încercarea de a-și elibera coada, ursul trage cu putere, rămânând fără ea. Furios și răzbunător, ursul pornește în căutarea vulpii. Însă vulpea, inteligentă și ageră, se ascunde într-o scorbură de copac și începe să râdă de neputința ursului. Acesta încearcă în zadar să o prindă, dar vulpea se dovedește mai isteață și se ferește de mâna lui. Astfel, ursul rămâne păcălit de vulpe, iar aceasta rămâne neînvinsă și victorioasă în fața ursului furios.